Secrete ale porumbeilor

A---Secrete ale porumbeilor
1 Cum sa reproduci porumbei buni

de Ad Schaerlaeckens


Tocmai discutam cu editorul unui ‘ziar’ despre continutul unei reviste cu specific columbofil. Am scris in multe reviste si pot sa va asigur ca este depate de a fi usor atunci cand este vorba de alte tari. In tara mea nu este o asemenea problema pentru ca stiu despre ce le place columbofililor sa citeasca. Insa este o alta poveste atunci cand trebuie sa scriu pentru tarile din cealalta parte a lumii,acolo unde sportul este atat de diferit. ’David’,i-am zis,’trebuie sa ma ajuti’.

Spune-mi despre ce vor sa citeasca oamenii din estul indepartat. Daca as sti acest lucru mi-ar fi mult mai usor sa scriu. ‘Ai pute sa scrii despre cum sa reprodusi porumbei buni’ a fost reactia sa. Am ramas ‘masca’! Pentru un moment mi-am zis ‘ce intrebare stupida’, insa asta a fost doar pentru o clipa. Cand eram student un profesr obisnuia sa ne spuna : ‘Nu exista intrebari stupide, exista doar raspunsuri stupide’. ‘Cum sa reproduci porumbei buni?’

Cu cat ma gandeam mai mult la intrebarea asta cu atat prindea mai mult sens. Asta mi-a demonstrat faptul ca si-a dat seama cat de importtanta este calitatea. Multi crescatori (nu este si cazul campionilor) cauta succesele acolo unde nu ar trebui cautate. Ei cred prea mult in medicamente, secrete sau ‘sticlute miraculoase’.

Si cred ca este aceeasi situatie oriunde in lume, inclusiv in tara mea.

In timp ce multi din colegii mei de sport erau in cautare dupa medicamente mai bune, vitamine mai bune si veterinari mai buni de-a lungul anilor eu intotdeauna am cautat porumbei mai buni. Bineinteles ca oricand … ai nevoie de noroc. Insa, oricat de importan ar fi norocul, trebuie sa fie ceva mai mult de atat. Pentru ca ‘de ce’ , s-ar putea sa ne intrebam, ‘se intampla atat de des ca tot aceeasi oameni care reproduc porumbei buni o fac iarasi si iarasi in timp ce altii nu reproduc nici macar un porumbel decent in timpul vietii?’

Noroc

Va voi demonstra prin ceva care s-a intamplat recent faptul ca acest noroc este un factor. Co Verbree, unul dintre cei mai buni crescatori din Europa, a venit la mine sa cumpere doi nepoti din ‘Sissi’ a mea. ‘A fost o reproducatoare legendara nu-i asa?’ mi-a zis el, ‘poate cea mai buna din istorie’. Cred ca este un pic exgerat si prea flatant. ‘Da a fost una buna’ am admis eu ‘insa tot ai nevoie de mult noroc’. ‘Multi din descendentii ei au fost intr-adevar invingatori senzationali insa in mod sigur nu toti din ei. Cu porumbeii pe care ii cumperi ai o sansa mai buna sa ai succes insa … nimic mai mult de atat.

Nu pot sa iti garantez ca porumbeii sunt buni de ceva si daca as sti in mod sigur ca printre ei ar fi un super fii sigur ca nu l-ai mai primi. Asa pur si simplu. ‘Cui ii spui asta’ a fosr eactia dlui.Verbree si a adaugat : ‘Stii ca am avut cel mai bun porumbel la general care a reprezentat Olanda la Olimpiada din Africa de Sud’.Bineinteles ca stiu. Dl.Verbree : ‘In anul in care l-am reprodus pe acel As am mai reprodus alti 5 pui din aceeasi parinti. Toti au fost buni,indraznesc sa spun superi.Asa cum va imaginati am facut la fel perechea in anul ce a urmat.Am reprodus 10pui din acel cuplu si ma asteptam la multe din partea lor.

Stii care a fost rezultatul?Nici macar unul din acei 10 pui nu a fost bun de nimic. Din contra, ei erau zece bucatele de ‘rahat’. Iti vine sa crezi? Bineinteles, deoarece lucruri asemanatoare se intampla destul de des. Insa dl. Verbree mai avea ceva interesant de zis: ‘Un importator american a cumparat porumbelul de olimpiada pentru un pret fantastic. Sa ti zic adevarul? In ciuda rezultatelor senzationale acest porumbel niciodata nu mi-a dat vreun pui bun. Sincer sa fiu, acesta a fost motivul petru care l-am vandut. Oricum unul din fratii lui, un porumbel care nu a fost un bun zburator este unul dintre cei mai buni reproducatori pe care ii detin. Ma gandesc ca am facut un lucru bun : Am vandut zburatorul care era un prost reproducator si l-am tinut pe fratele sau care era un reproducator bun’

Cuplu de aur

Stiu cativa ‘oameni cu porumbei’ japonezi care stiu doar doua cuvinte in engleza. Nu poti sa-I invinuiesti pentru asta, ei poate au alte mari caliati decat sa vorbeasca engleza. Cele doua cuvinte sunt : ‘Golden Couple’=’Cuplu de Aur’. Insa cupluri care reproduc doar super-porumbei? Ele exista doar in mintile celor care nu sunt realisti, cei care viseaza ziua. De ce in zilele de azi campionii din Europa reproduc mai multi pui decat o faceau in trecut? Pentru ca si-au dat seama cat de mult noroc ai nevoie intr-adevar pentru a reproduce un

Art.18-pagina 2/3-


super-porumbel. Insa asa cum v-am zis nu totul tine numai de noroc.Ca sa va demonstrez asta va voi spune povestea unui campion belgian. In mod normal imi place sa mentionez nume pentru ca afirmatiile mele sa fie cat mai concludente si pentru credibilitatea articolelor. In acest caz prefer sa nu fac acest lucru tocmai din simplul motiv ca as putea sa ii stric reputatia. Iar Dumnezeu nu i-a facut pe oameni ca acestia sa se raneasca unii pe altii.

Exemplu

Fiecare crescator, serios in mod ocazional, vrea sa isi imbunatateasca familia sa de porumbei importand alti porumbei pentru a-i incrucisa cu ai sai. Pentru a creste sansele unei incrucisari de succes ceea ce este foarte important este sa fii constient de neajunsurile si defectele propriilor porumbei. Deci, era tipul asta belgian, un campion la concursurile de viteza si era unul mare care era obsedat de intrebari cum ar fi: - De ce rezultatele mele nu mai sunt bune atunci cand angajez porumbeii la distante lungi? – Este o chestiune legata de defectele fizice si daca da care sunt acelea? – Ar fi vreo posibilitate sa gasesc o solutie, de exemplu o incrucisare de succes?

Desi, eu insumi nu pot sa vad daca un porumbel este bun (nimeni nu poate) vreau sa spun ca pot sa vad daca el nu este bun sau ce lipsuri are. I-am vazut porumbeii. Niste modele fantastice cu o musculatura buna insa, spre marea mea surprindere acelasi lucru rau se gasea la toti din ei : la ultimele pene din aripi le lipsea supletea, nu erau flexibile. N-a prea inteles asta si i-am aratat doi porumbei care isi rupsesera ultimele pene. El a ridicat din umeri ca si cand ar fi vrut sa spuna : ‘Si ce daca?Este doar un accident care s-ar putea intampla oricarui porumbel’.’S-ar putea’ am zis eu,’insa nu asa usor la porumbeii buni’.

Trebuie sa poti sa indoi ultimele pene intre degetul mare si cel aratator fara ca acestea sa se rupa. Acest fapt se refera la flexibilitate, care este o necesitate absoluta pentru porumbeii care trebuie sa se descurce pe distante lungi. Trebuie sa acorzi o mare atentie aripilor unui porumbel atunci cand a zburat multe ore intr-un concurs greu. Vei observa ca ultimele pene sunt putin curbate. Dar daca aceste pene sunt rigide,inflexibile si nu se pot indoi? Atunci ele prezinta un handicap, zborul va fi mult mai dificil din cauza acestor pene rigide iar porumbelul respectiv va obosi mult mai repede decat porumbeii care prezinta pene suple si flexibile in aripa.

Campionul belgian a inteles ce am vrut sa spun si ce a facut el a fost sa importe porumbei care prezentau in aripi pene suple si flexibile. El i-a incrucisat cu proprii porumbei si doar dupa doi ani el a obtinut porumbei care sa se descurce bine si la concursurile pe distante lungi. Deci, nu pot repeta la nesfarsit cat de important este sa iti dai seama de calitatile care lipsesc la proprii porumbei, numai atunci poti sa faci ceva in legatura cu asta, sa imbunatatesti calitatea. O gresala pe care o fac multi crescatori este sa importe porumbei care au aceleasi defecte ca cei proprii. Un asemenea lucru duce in mod inevitabil la distrugerea unei colonii.

Cei mai multi porumbei Asi sunt rezultati din incrucisari

Multor crescatori din Est si America le plac porumbeii care provin dintr-o famile, deci consangvinizati. Ideea nu este asa de rea atunci cand cesti porumbei sunt folositi pentru reproductie si nu pentru concursuri. Aproape toti porumbeii, atat in Olanda cat si in Belgia, sunt produsi din incrucisari.In anii ’80 l-am avut pe ‘Good Yearling’ si porumbei inruditi cu acesta. Am vrut sa tin aceasta linie aproape pura, de altfel am tot reprodus adeverati buni porumbei din aceasta familie, insa spe marea mea surprindere unii oameni care au cumparat porumei din linia lui ‘Good yearling’ au reprodus porumbei si mai buni;mai tarziu am facut si eu acelasi lucru.

Si ei ‘mi-au luat porumbeii’. Norocul meu, ca mi-am dat seama la timp. Ei au incrucisat porumbeii mei consangvini cu ai lor. De atunci am facut si eu acelasi lucru: nu a mai contat sa am o familie de porumbei si am incrucisat porumbeii mei consangvini. Unul di aei porumbei a fost sora lui ‘Good Yearling’. Spre deosebire de fratele sau, ea a fost o zuratoare mediocra. Si de asemenea o reproducatoare mediocra, cel putin asa credeam au in acel timp. Asta pana I-am dat un partener care provenea din alta linie (avea alt sange) si… primul pui din aceasta noua pereche a castigat locul 1 National Orleans in 1985. Din nefericire era prea batrana cand mi-am dat seama de valoarea sa de reproducatoare. Asemenea lucru li se intampla adesea crescatorilor. Atunci cand isi dau seama ca au un porumbel cu adevarat bun, unul din parinti a murit,a fost vandut sau este prea batran.



Art.18-pagina 3/3-

Gresit

Atunci cand oamenii vor sa cumpere porumbei, asesea se intampla cam aceeasi poveste. Ei vor, sa zicem sase porumbei si acestia trebuie sa fie trei masculi si trei femele. Astfel ei pot forma trei cupluri. Experienta m-a invatat ca aceasta nu este cea mai buna metoda de a actiona. Daca import (cumpar) porumbei, ii voi imperechea cu ceea ce am eu mai bun, deci porumbei care deja au demonstrat ca au potential sa reproduca pui buni. Este o cale mult mai rapida si mai directa spre succes decat sa imperechezi importuri cu importuri. Daca imperechezi un import cu un import, imperechezi de fapt o intrebare cu o intrebare. Daca imperechezi un import cu un porumbel de-al tau care s-a dovedit a fi deja un bun reproducator, atunci doar importul este o intrebare.

Aparente

Ce sa spunem despre infatisarea(aparenta) porumbeilor? In primul rand trebuie sa aiba un penaj matasos, si nu trebuie sa aiba o talie prea mare. Feriti-va de porumbeii mari. Cursierii moderni au o talie mai mica decat cei de acum cateva decenii. Ei trebuie sa aiba o balanta foarte buna(sa nu aiba balast), “sa fie bine la mana” asa cum zic oamenii si trebuie sa se incline un pic in fata atunci cand ii tinem in mana. De o mare importanta este si osatura puternica.Puteti sa va dati seama de asta apasand sternul porumbelului. Daca pasarea scoate un sunet ca si cand ar sforai, atunci este un semn prost. Aceste calitati pe care le-am mentionat sunt un necesar absolut. Insa aici avem o problema: Simplul fapt ca ei au aceste calitati nu ii face sa fie porumbei buni. Deasemenea porumbeii prosti pot avea un penaj matasos, o buna balanta, un schelet puternic. Oricum daca ei NU au aceste calitati, atunci sigur sunt porumbei prosti. Deci nu este matematica, nu poti sa intorci lucrurile. Un filozof a spus candva: Toate vacile sunt animale insa toate animalele nu sunt vaci.

*

“Wondere Janssen” a fost un super zburator, insa fratele sau nu a fost indeajuns de bun

Mai multe exemple

Cei mai multi campioni au doua, trei sau patru linii bune. Porumbeii lor asi sunt in marea lor majoritate produsi din incrucisarile acestor linii. Pentru ca ei sunt deja campioni ei nu importa sau cumpara multi porumbei, insa doar cativa in unele cazuri si numai mult de unul sau doi porumbei pe an. Majoritatea nici macar nu dau bani pe ei ci fac doar schimburi. Amintiti-va de Houben si Verbruggen. Ei au facut schimb doar de un singur porumbel, l-au incrucisat cu proprii porumbei si asta arezultat intr-o explozie de super porumbei in ambele crescatorii. Acelasi lucru s-a intamplat cu Engels si Van Hove-Uytterhoeven. Amandoi aveau deja porumbei buni, insa ai au avut porumbei si mai buni dupa ce au facut schimb de porumbei si au incrucisat importurile cu ceea ce aveau ei mai bun in propriile crescatorii.

De asemenea bun

Ceea ce fac majoritatea campionilor din Olanda si Belgia este schimbarea perechilor in fiecare an. Unii (chiar si fratii Janssen) chiar si in cursul aceluiasi an. Datorita unor motive misterioase calitatea puilor din cuplurile bune se inrautateste atunci cand un asemenea cuplu este lasat impreuna pentru o perioada lunga de timp. Personal le dau celor mai buni masculi ai mei doua sau trei femele diferite in fiecare an. Se subintelege ca porumbeii sunt pregatiti pentru a fi imperecheati atunci cand sunt in cele mai bune conditii posibile.Crescatorii se intreaba adesea de ce ei reproduc cativa porumbei buni intr-un an si sunt ani in care ei nu reproduc nici macar unul decent. Probabil explicatia este legata de conditia parintilor. Un studiu arata ca multi porumbei buni sunt reprodusi din yearlingi. Asta nu inseamna ca porumbeii mai batrani nu reproduc pui buni.

Problema cu porumbeii batrani este calitatea slaba a laptelui de gusa. Anul asta am facut gresala sa las un mascul din 1992 sa isi hraneasca proprii pui.Unii din ei nu au crescut prea bine si de vina …am fost eu. Ceea ce trebuia sa fac eu era sa mut ouale sub alta pereche (mai tanara) astfel incat ei sa fi hranit puii dupa ce ar fi eclozionat. Sa faci greseli nu este ceva de care sa iti fie rusine. Ai o problema doar daca nu te temi de asta pentru simplul motiv ca in aceste cazuri nu poti sa te corectezi pe tine insuti. Ceea ce ii distinge pe pierzatori de invingatori este ca cei din urma stiu ce greseli au facut si vor invata din ele. Daca nu iti cunosti propriile neajunsuri si nu iti este frica de greselile pe care le faci nu vei reusi sa faci nici macar un pas inainte.


© Ad Schaerlaeckens
2 Secretul Campionilor-Ad Schaerlaeckens
Secretul Campionilor
Când porumbeii nu obtin rezultate bune nu este nevoie sã cauti prea departe sã gãsesti motivul pentru aceasta. Sunt douã posibilitãþi: ori pãsãrile nu sunt bune, ori ele nu sunt în formã bunã. Foarte rar sunt ambele, deoarece în aceste zile calitatea pãsãrilor este atât de cunoscutã încât cu greu pot sã cred cã sunt încã columbofili care au numai pãsãri de calitate sãracã (slabã). În Belgia si Olanda noi cel mai mult concurãm în sistemul unu din patru. Aceasta înseamnã 250 premii la o mie pãsãri din cursã. Cînd un columbofil angajeazã 16 pãsãri, el are medie când cîstigã 4 premii. Nu este bine, nu este rãu. Când el câstigã 8 premii (50 %), aceasta este considerat a fi destul de bine . Campionii (adevãratii campioni) totusi nu sunt multumiþi cu aceasta. 50% premii nu este de ajuns pentru ei. Deci avem urmãtoarea situatie: dacã un campion angajeazã 16 pãsãri si câstigã 8 premii, aceasta este excelent, a clasat cel puþin 25 %, dar dacã un expert angajeazã 16 pãsãri si nu câstigã nici un premiu, nici mãcar o pasãre în primii 25% din totalul pãsãrilor angajate??. Aceasta este de fapt imposibil. Nimeni nu are asa porumbei rãi, lipsa calitãþii nu poate fi motivul. Astfel de tip are o problemã si trebuie sã viziteze veterinarul. Pãsãrile sale sunt bolnave si nimic mai mult.
Marea gresealã
Calitate slabã sau sãnãtate slabã? Aceasta este marea dilemã pentru majoritatea celor care nu au succes în acest sport. În privinta calitãtii am scris în repetate rânduri cã nimeni în lume nu poate vedea sigur dacã o pasãre este bunã. El nu poate vedea aceasta în ochi si chiar cele mai bune linii imaginabile nu neapãrat fac o pasãre, o pasãre bunã. Dar invers nu este la fel: dacã cineva nu poate spune sigur dacã o pasãre este bunã, aceasta nu înseamnã cã cineva nu poate vedea dacã o pasãre este rea. Unele pãsãri au un penaj atât de rãu sau au un corp atât de slab încât ei nu pot fi în nici un caz buni. Dacã esti suficient de destept încât sã vezi dacã un porumbel este rãu, aceasta este deja ceva. Nu doar ceva. Cred cã aceasta este cheia cãtre succes pentru majoritatea columbofililor. Ei stiu pe care pãsãri sã le îndepãrteze.
“O selectie bunã” – majoritatea campionilor spun – “acesta este secretul meu”. Toti fac greseli când selecteazã pãsãrile, dar campionii fac mai putine greseli decât ceilalti. Dacã tii cont de acest lucru nu vei mai face greseli. Aceasta se întâmplã când sãnãtatea naturalã este criteriul de bazã în selectia ta. Cel care se debaraseazã de pãsãrile care nu sunt în formã 365 de zile pe an, rareori fac greseli. Când ai sã spunem 40 de porumbei si 38 dintre sunt foarte sãnãtosi, ceilalþi doi nu au nici o scuzã sã fie bolnavi. Debaraseazã-te de ei. Nu face greseala sã dai medicamente la 38 de porumbei sãnãtosi pentru a-i trata pe ceilalsi doi.
Când pe doi elevi într-o clasã îi doare capul, profesorul nu dã aspirinã la toti elevii.
Secretul
În sportul columbofil majoritatea drumurilor pot conduce cãtre succes. Dar un lucru au campionii în comun: ei nu au milã de pãsãri care nu se menþin sãnãtoase sau care au nevoie în mod constant de medicamente pentru a intra în formã bunã. Aceia care dau medicamente în mod exagerat pot avea pãsãri sãnãtoase, dar va fi greu pentru astfel de pãsãri sã intre în formã foarte bunã. Sãnãtatea lor nu este naturalã ci artificialã. Acesta este un lucru foarte important de luat în seamã când imporþi pãsãri. Stai departe de crescãtorii care adesea dau medicamente pãsãrilor lor. Mai bine ia pãsãri de la oameni care stiu putine lucruri despre medicamente. Vei lua pãsãri mai puternice, cu o mai mare rezistentã naturalã contra virusilor si a bacteriilor.
Mulþi crescãtori se întreabã: “ce sã dau porumbeilor sã îi fac mai sãnãtosi?”. Aceasta este o afirmatie gresitã. Întrebarea trebuie sã fie: “ce trebuie sã fac sã obtin pãsãri care sunt puternice prin natura lor, pãsãri cu o imunitate bunã, care nu au nevoie de medicamente în mod constant?”. Rãspunsul este: “selectia”. Trebuie sã fii bun cu pãsãrile, dar strict cu ele în acelasi timp: “o mânã de fier într-o mãnusã de catifea”. În plus, selectia poate sã înceapã destul de devreme, de fapt deja când pãsãrile sunt încã în ouã.
Greseli
Referitor la selecþie se fac urmãtoarele greseli: unii oameni cred prea devreme cã un porumbel este un porumbel bun. O pasãre care este medie pentru un campion, deci nu suficient de bunã, poate fi pusã în voliera de reproductie de cãtre non-campioni. Alþii au pãsãri în voliera de reproductie care nu au ce cãuta acolo. Pãsãri de patru ani de exemplu, care niciodatã nu au reprodus pui buni. Singurul motiv pentru care ei totusi sunt “în viatã” este originea lor, sau pretul care a fost plãtit pentru ei. Pentru pãsãrile de concurs aceeasi poveste: un porumbel de doi ani rareori devine o pasãre mai bunã când mai îmbãtrâneste. Aceasta înseamnã cã un porumbel de doi ani trebuie sã fie un porumbel bun sau un porumbel mort. Din acest motiv majoritatea campionilor în Europa angajeazã la concursuri atât de multi tineri. (yearlingi).
Tânãr
Acesta este mult mai diferit decât unul de acum câteva decenii. Dacã te uiti la rezultate în prezent în Belgia sau Olanda, vei observa cât de tineri sunt învingãtorii în comparatie cu trecutul. Spre deosebire de trecut, acum majoritatea locurilor de top sunt câstigate de tineri sau de porumbei de doi ani. Doar la cursele de douã zile cum ar fi cele de la Pau si Barcelona aceasta este diferit.
În trecut, un porumbel care era bolnav se pierdea. Simplu, deoarece nu aveam medicamente. Mai târziu, noi am obtinut medicamente si am început sã avem probleme cu totii. Cum asa?? Datoritã medicamentelor, de-a lungul timpului am obþinut porumbei mai sensibili la boli. Foarte multi crescãtori nu îsi dau seama cã medicina s-a dezvoltat pentru a trata boli. Ei cautã refugiu în medicinã cînd rezlutatele sunt slabe, în timp ce îi suspecteazã pe campioni cã sunt atât de buni, cã au rezultate atât de bune datoritã medicamentelor. Aceasta este o conceptie total gresitã.
Medicina nu face expertii mai buni cursieri, o selectie puternicã bazatã pe rezultate, sãnãtate naturalã si imunitate oricum face acest lucru.
Puiandru
În trecut, majoritatea campionilor în Europa întarcau puii când ei aveau 4 sãptãmâni. Acum ei fac aceasta la vârsta de 3 sãptãmâni. Ei fac astfel din mai multe motive:
pentru a elibera porumbeii bãtrâni. Hrãnirea puilor oboseste, în special pãsãrile foarte bãtrâne.
întãrcarea lor la o vârstã tânãrã va face puii mai blânzi. Foarte putini porumbei sânt de felul lor speriosi. Responsabil de acest lucru este crescãtorul. El nu are un contact bun cu pãsãrile, le prinde foarte sãlbatic: “ mâinile deasupra capului, se apropie usor de pasãre si apoi pe neasteptate ….”Bang” – l-a prins. Cum sã te astepþi ca aceste pãsãri sã nu îsi piardã toatã încrederea în tine? Cum sã te astepti ca acesti porumbei sã intre repede când ei se întorc acasã de la concurs când ei te vãd? Credeþi sau nu, cunosc columbofili ale cãror pãsãri nu intrã pe trapã decât dacã ei stau ascunsi. Sunt de asemenea si altii: columbofili ale cãror pãsãri intrã repede pe trapã doar datoritã faptului cã îi vãd pe ei. Ei fac un lucru bun.
alt motiv bun pentru a întãrca puii la vârstã tânãrã este pentru selectie. Vei afla curând care sunt cei bolnãviciosi.
Porumbei fãrã viitor
Selectia pãsãrilor tinere este cea mai bunã. De fapt poti sã începi deja selectia când pãsãrile sunt încã în ouã.
Câteva sfaturi pentru selectie:
1.Nu aveti încredere în ouã cu coaja poroasã si coaja cu zgrumturi. Dacã puii nu mor în ou, în majoritatea cazurilor va ecloza o pasãre slabã, rareori sau niciodatã o pasãre cu vitalitate, nici chiar dacã ea este din cei mai buni porumbei ai tãi. Ouãle trebuie sã fie lucioase, la fel ca porumbeii sãnãtosi. Debaraseazã-te de ouãle cu coaja poroasã.
2.Când pui inel la un pui de o sãptãmânã, trebuie sã observi dacã acesta are picioarele mai subtiri decât pui de aceeasi vârstã. Asemenea pasãre niciodatã nu va fi puternicã, cu vitalitate, pasãre sãnãtoasã. Debaraseazã-te de ea. Este un porumbel fãrã viitor.
3.Fii atent la puii care întotdeauna piuie în cuibar. Aceasta se poate datora tricomonozei si medicamentele te pot ajuta. Dar acest lucru niciodatã nu se va întâmpla la un crescãtor serios. El ºtie despre pericolul tricomonozei si ia mãsurile preventive. În general puii pe care îi auzi piunind prea mult nu sunt buni. Din nou: debaraseazã-te de ei. Sunt porumbei fãrã viitor.
4.De asemenea fii atent la puii care în cuibar sunt uzi. Ei sunt uzi deoarece asternutul din cuib este ud si asternutul din cuib este ud deoarece pãrintii beau prea mult si le pompeazã puilor prea multã apã. Porumbeii care bea prea mult nu sunt în formã bunã. Majoritatea au ceva rãu cu digestia. Sã începi cu astfel de pãsãri este un start rãu. Este de asemenea posibil ca puii sã stea culcati în proprii gãinati. si de ce este asa? Ei nu au puterea sã expulzeze gãinatul în afara castronului din cuibar. Ei nu sunt suficient de puternici. Debaraseazã-te de ei atunci.
5.Uneori vei vedea cã penele de pe umerii puilor din cuib sunt întoarse. Dacã compari cu pãsãri de aceeasi vârstã, penele celorlalte sunt mult mai complete. Debaraseazã-te de pãsãri cu crestere lentã a penelor de pe umeri. Lor le lipseste vitalitatea, nu au nici-un viitor.
6.Dupã ce ati întãrcat pãsãrile, se poate întâmpla ca unii pui sã continue sã cearã mâncare. Ei chiar se duc dupã alti pui si vor sã fie hrãniti de acestia. Din nou: nu trebuie sã fie loc în voliera ta pentru cei neputinciosi.
7.Este bine sã deschizi ciocul la pui cel puþin o datã. Se poate întâmpla ca ciocul sã fie slab si fragil. Aceasta se datoreazã oaselor slabe si unui corp slãbit.
8.Am umblat cu majoritatea celor mai bune pãsãri din Olanda si Belgia. Foarte puþine erau mari si toate care erau mari, erau pãsãri de distantã scurtã (curse de cca. 80 mile). sansa ca o pasãre mare sã fie bunã la distantã lungã este aproape de zero. Nu-mi plac tinerii care sunt încã pe podea deoarece ei sunt prea grasi si mari pentru a ajunge pe o stinghie mai înaltã, în timp ce pãsãri de aceeasi vârstã deja au zburat afarã. Câtiva novici în sport cred cã pãsãrile mari sunt pãsãri puternice. Ei gresesc. Porumbelul puternic modern este mai degrabã mic.
Altã gresealã
Este important sã înveti din propriile greseli. În trecut mi s-a întâmplat sã las un pui în viatã care nu era într-o sãnãtate bunã. Singurul motiv era cã a fost reprodus din pãrinti speciali. Nu s-a întâmplat niciodatã ca o astfel de pasãre sã devinã bunã. Acum nu am milã de acestia în nici un caz. Sãnãtatea bunã este lucrul pe care îl solicit de la o pasãre de orice vârstã.
Dacã un pui nu este sãnãtos, întâi eliminã-l si apoi uitã-te pe fisã sã vezi ce pãrinti avea. Dacã întâi te uiti care sunt pãrintii sãi, îl judeci cu alti ochi si poti fi tentat sã îl lasi viu.
Pozitiv
Ceea ce îmi place la tineri, în afara sãnãtãtii lor, este când vãd atasamentul pentru teritoriul lor încã de la o vârstã foarte tânãrã. Pãsãri pe care pot sã le prind pe întuneric deoarece stiu unde sunt ele (întotdeauna în acelasi loc) adesea vor fi pãsãri mai bune. Nu îmi plac porumbeii pe care trebuie sã îi caut deoarece ei pot fi oriunde. Porumbei care nu se simt atasati de propriul teritoriu si se retrag, vor fi rareori pãsãri bune.
În concluzie
Pãsãri cu un corp perfect, ochi perfecti, penaj perfect si chiar un pedigree perfect pot fi porumbei care nu sunt buni de nimic, care nu sunt capabili sã câstige un premiu decent. Aceasta face o selecþie bunã atât de problematicã. Cele mai importante lucruri care fac o pasãre, una bunã, cum ar fi caracterul, orientarea, desteptãciunea, vitalitatea, atasamentul de propriul teritoriu, noi nu putem vedea. Deci greseli vor fi întotdeauna fãcute cînd selectãm. Un om care selecteazã dupã sãnãtatea naturalã oricum niciodatã nu va elimina porumbei buni. si din fericire este departe de a-i fi dificil sã vadã dacã o pasãre este cu o sãnãtate sãracã. Nu crede cã medicina te va face învingãtor. Oameni ca Klak, Engels, Houben si mulþi alþii au fost concurenti de succes toatã viata lor. Ei nu sunt din familie de doctori sau chimisti, dimpotrivã, ei nu stiu nimic despre medicinã sau boli. Ceea ce au ei în comun este cã ei toti au realizat cât de importantã este selecþia.

Ad Schaerlaeckens
3 Intrebari si raspunsuri-Ad Schaerlaeckens
Întrebări şi răspunsuri

Voi încerca să răspund la întrebări care sunt pe buzele multor columbofili. Totuşi cunoştinţele mele de columbofilie sunt limitate. Cei care cred ca eu sunt cel care are câte un răspuns pentru toate întrebările ce-i frământă, se înşeală, un astfel de om pur şi simplu nu există. În plus, în sportul columbofil nu există "adevărul absolut", aşa cum spune o zicală olandeză, "sunt multe drumuri care duc la Roma". Pe de altă parte, răspunsurile ce vi le voi oferi nu pot fi tâmpenii din simplul motiv că rezultatele mele sunt prea bune pentru a mă putea înşela.

1. De la ce crescători ar fi cel mai bine să iau păsări?

Aceasta este întrebarea care mi s-a pus cel mai des de-a lungul anilor. Din această cauză am fost atent să răspund şi în alte articole dar sunt lucruri pe care trebuie să le spui iar şi iar, deoarece sunt foarte importante şi mulţi oameni nu le înţeleg. Pe scurt, voi repeta lucrurile care sunt esenţiale:
- Nu vă lăsaţi prostiţi de farmecul numelor şi pedigreelor. Amintiţi-vă că pedigreele nu zboară.
- Luaţi porumbei de la crescători ce stau într-o zonă unde competiţia este puternică.
- Cel mai important lucru este norocul, deoarece chiar şi cei mai buni porumbei din lume pot da pui proşti.

2. Dacă după o cursă grea, un porumbel vine acasă slab şi epuizat este acesta "terminat" sau nu?

Depinde de la pasăre la pasăre. Unele păsări se vor reface foarte curând; altele nu vor mai fi la fel de bune niciodată. Sunt trei criterii care spun despre starea unei astfel de păsări: greutatea, culoarea ochilor şi culoarea cărnii din jurul sternului.
a. Greutatea. Este normal ca o pasăre epuizată să fie slabă şi să mănânce puţin, dar acest lucru trebuie să se schimbe curând. După câteva zile va trebui să aibă deja apetit bun şi să ia în greutate. Dacă nu se întâmplă aşa, pasărea este "terminata" cum se spune, şi cariera ei sportivă s-a sfârşit.
b. Culoarea ochilor. Când păsările revin acasă, ochii pot fi şterşi, tulburi, dar curând trebuie să devină strălucitori, vioi, dacă nu, avem de a face cu un porumbel fără viitor. Desigur, capacitatea sa de reproducţie nu este afectată.
c. Culoarea cărnii. Păsările care au suferit au carnea de culoarea albastru închis, întunecată în jurul sternului şi se consideră refăcuţi când culoarea revine la roz. Am o remarcă cu privire la aceste păsări. Se poate întâmpla ca ele sa fie refăcute fizic dar în continuare incapabile de a obţine rezultate bune, deoarece şi-au pierdut încrederea în forţele proprii, dacă putem spune asta despre un animal. Se pare că nu mai au voinţa de a ajunge acasă cu viteză maximă şi au devenit mai atente la alte aspecte. Ce puteţi face este să începeţi să lansaţi pasărea de la distanţe scurte pentru a-i ajuta sa-şi recâştige încrederea în forţele proprii. De multe ori efectele se văd.

3. Ce mâncare adiţională consideră în general campionii ca fiind cea mai folositoare?

"În general" este un termen bun, căci campionii au idei diferite. Sunt două produse pe care toţi le consideră foarte valoroase: gritul şi electroliţii.
a. Gritul este de departe cel mai important adaos în hrana porumbeilor, lucru ce a fost deasemenea demonstrat de teste ştiinţifice. Atunci de ce nu se face multa reclamă pentru el? Pentru că este ieftin! Nu ies bani buni din vânzarea gritului. Dar este greşit să crezi că un produs este rău dacă este ieftin şi bun dacă este scump. Ce vreau să spun este că firmele de produse columbofile pot face mult mai multi bani vânzând vitamine spre exemplu, şi de aceea reclama la acestea se justifică. Deci încercati ca porumbeii Dumneavoastră să aibă mereu grit la dispoziţie. Desigur, gritul trebuie împrospătat foarte des, să spunem la două zile, deoarece în adăpost praful se va aşeza pe grit şi dintr-un motiv necunoscut, porumbeii nu consumă astfel de grit. Crescătorii care cred că fac bine punând într-un colţ prăfuit al crescătoriei grit care stă acolo mereu, se înşeală. Unii aruncă gritul "vechi" în faţa crescătoriei. Dacă acesta va fi spălat de ploaie, veţi vedea porumbeii devorându-l... devorând acelaşi grit la care nici nu se uitau în crescătorie. Puteţi vedea cât de important este gritul şi urmărind porumbeii care vin acasă după o cursă grea. Ei vor consuma grit înainte de a se atinge de mâncarea de bază, dacă au această şansă. Instinctul le spune cât de mult are nevoie corpul lor de acest grit.
b. Electroliţii devin din ce în ce mai populari deoarece crescătorii realizează că aceştia sunt foarte utili pentru păsările care au pierdut multe lichide zburând pe vreme caniculară. Electroliţii se pot obţine în formă de pulbere sau în formă lichidă.

Desigur că mai sunt şi alte substanţe utile în afară de grit şi electroliţi dar acestea vor fi discutate în alt articol.

4. Este adevărat că porumbeii cu ochii mai închişi la culoare sunt mai buni reproducători şi porumbeii cu ochii deschişi la culoare sunt mai buni cursieri?

Mult s-a scris şi s-a spus despre ochi, culoarea lor şi aşa numitul "semn din ochi". Mulţi străini cred în el dar faptul că nici măcar nu este un cuvânt olandez pentru acest semn, "eye sign", spune multe. Dacă ar fi ceva în ochiul porumbelului care să ne ajute să deosebim păsările bune de cele slabe, porumbeii ar fi speciali într-adevăr, total diferiţi de alte animale şi oameni.
- Poţi vedea în ochii unui om dacă este un atlet bun?
- Poţi vedea în ochii unui câine dacă este bun păzitor sau vânător?
- Poţi vedea în ochii unui cal dacă este un bun cal de curse?
- Poţi vedea în ochii unui canar dacă este un bun cântător?

Am văzut în piaţă turturele cu cei mai frumoşi ochi pe care vi-i puteţi imagina dar ele nu sunt în stare să vină acasă de la 5 km. Culoarea ochiului nu înseamnă nimic, nici pentru reproducţie nici pentru curse. Ca toată lumea, când analizez un porumbel la mână, şi eu mă uit la ochii lui, dar din fericire nu am fost întrebat ce anume urmăresc, căci nu aş fi ştiut ce să răspund. Singurul lucru pe care-l poţi citi în ochiul porumbelului este starea de sănătate. Iar pentru întrebarea dacă putem împerechea porumbei cu acelaşi tip de ochi, daţi-mi un motiv de ce n-am face-o.

5. Cât de des trebuie să tratăm porumbeii contra viermilor?

Răspunsul este simplu: Când AU viermi. Unii crescători tratează cam la două luni. Se înseală amarnic deoarece orice tratament împotriva unei boli care nu există nu este numai inutil dar şi dăunător!
În Olanda şi Belgia, porumbeii sunt trataţi împotriva viermilor foarte rar, deoarece porumbeii ţinuţi în medii uscate rareori vor suferi de la aceşti paraziţi. Dar dacă porumbeii au viermi, aceasta chiar este o problemă pentru că ouăle viermilor pot supravieţui timp îndelungat în diverse locuri. Atunci singura soluţie este să trataţi împotriva viermilor şi (important!) să repetaţi tratamentul după câteva săptămăni pentru a elimina viermii pe care porumbeii i-ar fi luat după primul tratament. Focul este singurul ce poate distruge în totalitate viermii şi ouăle lor dar problema este că acesta nu poate acoperi toate locurile unde paraziţii se pot ascunde.

6. Este adevărat că porumbeii foarte în vârstă nu pot produce pui de valoare?

Nu, nu este adevărat. Sunt numeroase exemple de super-păsări ce au părinţi porumbei foarte în vârstă. Luaţi ca exemplu belgianul Boeckx. În 2000 a fost campion naţional la AS pe distanţă scurtă şi în 2001 fratele său a avut locul 4 naţional la AS. Ambele păsări au câştigat aceste titluri ca yearlingi; părinţii lor au fost născuţi în 1992 şi 1993 deci erau destul de bătrâni când aceşti aşi s-au născut. O problemă cu porumbeii foarte în vârstă ar putea fi laptele de guşă care a devenit mai puţin nutritiv. De aceea este bine ca ouăle acestora să fie puse la porumbei tineri pe post de doici.

7. Care sunt cele mai bune vitamine pentru porumbei?

Nu cred că porumbeii au nevoie de vitamine. Nu am văzut niciodată o îmbunătăţire a formei după administrarea de vitamine. Dacă aveţi dubii, daţi vitamine unui eşantion de păsări şi altora nu le daţi. Pun pariu că nu veţi vedea nici o diferenţă. Dacă totuşi credeţi în vitamine, nu administraţi A,B, E, şi aşa mai departe singure ci folosiţi întotdeauna o combinaţie. Dacă nu, puteţi otrăvi păsările în loc să le ajutaţi!

© Ad Schaerlaeckens
4 Cateva date despre originea raselor de porumbei voiajori

Porumbelul voiajor s-a format in Belgia, in trei mari centre: Verviers-Liege, Antwerpen si Bruxelles.

Fondatorii celor trei rase de porumbei calatori in perioada 1850-1920 au fost urmatorii:

1. Linia Verviers-Liege – fondata de catre Alexander Hansenne, Ruhl, Lucien Bastin, Pascal Delrez, Renier Gurnay.

2. Linia de Antwerpen a avut ca principali fondatori pe: Ulens, Charles Wegge, Jules Janssen, Sofle, Benoid Schoeters, Aime Van den Bosch, dar si pe De Bruyn, Van Erdert, M. Gits, Vekeman, Bonami, De Ridder.

3. Linia porumbeilor de Bruxelles i-a avut ca fondatori in principal pe: E. Grooters, M. Delmote, Swiggers, Reyland, iar in secundar si pe Carpentier, Rey, Junon.



In secolul XX au aparut mai multe linii importante de porumbei. Printre acestea s-au aflat si cele ale urmatorilor columbofili:


- Alois Stichelbout: incepe in anul 1922 cu doi porumbei de la Alfons Derumeaux. In 1927 introduce doi porumbei de la Vincent Marien, porumbei care proveneau de la Karel Wegge. A mai introdus porumbei de la Alfons Van de Welde (care proveneau de la Theo din Oudenburg). Ulterior mai introduce porumbei de la Van Hee, Cattrysse, Legase Blondeel, Declerq

- Andre Brouchaert: Cattrysse, D.V. Hasten, Van Hee, Roger Vereecke

- Andre Lietaer: Delbar, Delaere, Stichelbout-Labeeuw, Tremery, Vereecke

- Andre Vermote: Charles Van der Espt, Castelyn, Gebr. Denys, Van de Velde, Devriendt, Cattrysse, Casteleyn, D.V. Hasten

- Charles van der Espt: Vandevelde, Jules Van der Espt, Delbar, Sion, Stichelbout, Hector Desmet, Andre Vanbruaene

- Corneil Horemans: Grooters

- D.V.Hasten: Van Hee, Vereckee, P. Bostyn, Stichelbout

- Daniel Van Leulecroeck: Valere Desmet Mattys, Cattrysse, Huyskens Van Riel, Van Hee, Stichelbout

- Dr. Bricoux: Wegge, Andre Sluys, Grooters, Hansenne, Baclene, Francois Peters, Bekeman, Sion

- Edmond Tournier: Senior Tournier, Rene Maes, Janssen

- Emiel Denys: Senior Denys, Vandevelde, Charles van der Espt, D.V. Hasten, Van Hee, Stichelbout

- Emiel Dewerdt si fiii: Charles van der Est, Marcel Desmet

- Emile Matterne: Stichelbout, Commine, Vanbruaene, Charles van der Espt, Hansenne, Duray, Cattrysse

- Ernst Duray: Dr. Bricoux, Vandevelde

- Etienne Devos: Alois Stichelbout, Cattrysse

- Fratii Herbots: Reggers, Clerinkx, Stoces (care are sange Janssen, Huyskens van Riel, Stichelbout), Cattrysse, Dondoover

- Fratii Janssen: Wegge, Swiggers-Grooters, De Cenlaer, Benoid, Joseph Schooters, Fonske Ceulemans, Fabry

- George si Victor Fabry: intre 1914-1924 cultiva porumbei de A. Hansenne. In 1924 introduce Baclene, in 1934 Havenith, in 1945 introduce Bricoux + Duray, in 1951 introduce Van Bruaene + Scheemacker, in 1958 introduce porumbei de la Callaer din Lauvain, apoi introduce Janssen. A mai introdus porumbei de la Wegge, Vandevelde, Duray, De Sommer

- Gerard Van Hee: Van der Espt, Huyskens Van Riel, Desmet Matthys, Janssen, Stichelbout, Devriendt, Jules Mattys, D.V. Hasten, M. Roosens

- Germain Imbrecht: Sion, Bricoux, Vandevelde, Van Spitael, Stichelbout, D.V.Hasten, Cattrysse, Van Hee, Van der Espt, Desmet Matthys

- Gust Debaere: D. Matthys, Devriendt, Rene de Meester

- Hansenne – Gourney: Van Skinger – E. Havenith, Charles Wegge, Ulens, Vekemans, Grooters

- Hector Desmet: Horeman, Havenith, Degreef, Cattrysse, Vanbruaene, Charles van der Espt, Desmet Matthys

- Huyskens Van Riel: Vincent Marien, Frank Nuyens, D.V. Hasten, Cattrysse, Havenith, Desmet Matthys, Jos Van den Bosch

- Jan Grondelaers: Van Riel, Hofkens, Janssen, Cobut, Van Hee, Kellens, Raul Verstraete, Staf Van Riel

- Jef Houben: Janssen, D. Matthys, Ceulemans, Dr. Linsen, Marimann-Rey, De Baere, Huyskens van Riel

- Jef Symons: Couvent, Vandevelde, Vermeyen, Horemans, Vincent Marien, Plateaux

- Jos Van den Bosch: Aide Van den Bosch, Wegge

- Jules Ryckaert: Wegge, Debaere, Goosens, Bremdonckx, Raoul Verstraete, Marcel van Achter, Jef Symons, Desmet Mattys

- Julien Commine: Vandevelde, Wegge-Foche, Leopold Lamotte, Sion

- Karel Meulemans: Van de Bosch, Janssen, Adrien Wouters

- Marc Roosens: Van Spitael

- Maurice Beuselinck: Cattrysse

- Maurice Delbar: Wegge, in 1919 introduce Marcels si Depretaer, in 1921 porumbei de la Portois din Rosse, in 1922 porumbei Deloivroy din Rosse, in 1928 porumbei de la Depretaer, in 1952 porumbei Danahine din Baseches, in 1952 porumbei de Bricoux, Vanbruaene, Charles van der Espt

- Norbert Norman: Fundatia este Van Bruaene, apoi a mai introdus Jules Gallez, Cattrysse, Van Hee, Sion, Charles Van der Espt, H. Desmet, Stichelbout, Huyskens van Riel-

- Oscar si Gerard Cattrysse: Stichelbout, Delbar, Havenith, Huyskens Van Riel, Hector Desmet, Guy Vinois,Janssen, M. Roosens, Charles Van der Espt, Devriendt, Lamonte, Vandevelde-Castelyn, Derumeaux, Degant

- Oscar si Maurice Devriendt: Vandevelde, Charles van der Espt, Cattrysse

- Paul si Robert Sion: Wegge, Bricoux

- Pol Bostyn: H. Van Riel, D.V. Hasten, Cattrysse, Janssen, M. Roosens, Devriendt, Van der Espt

- Raul Van Spitael: Horemans, Stichelbout, Commines, Duray, Van der Espt, Hector Desmet, Delbar, Cattrysse, Oscar Devriendt, M.Roosens, Janssen

- Raymond Cobut: Duray, Cattrysse, Commines

- Roger Desmet Matthys: Valere Desmet Mattys

- Roger Vereecke: Commine, Jerome Vereecke, D.V.Hasten (`Jonge Izeren`), Roste Tanghe, Cattrysse

- Silvere Toye: Robert Reybroecke, Norbert Norman

- Theo Vandevelde: Alfond Vandevelde (fratele), Wegge-Jules Janssen, George Plateau Edmond Vermote, Aime Van den Bosch, Commines, Cattrysse, Nestor Tremmery, Ch. Van der Espt

- Van Bruaene: Stichelbout, Derumeaux, Benoot, Gourney, Cattrysse, Willequet, Labeeuw, Oscar Devriendt, Commines, Vandevelde, Charles van der Espt, De Baere

- Van Elsacker: Wouters, Meulemans, Stoces, William Geerts

- William Geerts: Horeman, Meulemans, Adrien Wouters


In continuare prezentam alte date suplimentare

despre culturile de baza ale altor celebritati columbofile


- Andre Bronckaert: D.V. Hasten si Van Hee (linia porumbelului `Monsieur`), Van der Espt, Van Spitael (linia lui `Perpginan`), Pol Bostyn, M. Roosens

- Charles Desplenter: Hector Desmet, M. Roosens, Englebienne, Van Neste, P. Gilmond

- Charles van der Espt: Devriendt, Stichelbout, Sion, Cattrysse, H. Desmet, Van Bruaene

Combinatii recomandate: Delbar + Cattrysse + Janssen

Combinatii recomandate: Oscar Devriendt + H. Desmet; H. Desmet + Van Bruaene; Van Spitael + Delbar + Horeman; Tremmery + Delbar; M. Roosens + Van Spitael; H. Desmet + Delbar

Combinatii recomandate: Pol Bostyn + D. Matthys; D. Matthys + Janssen; M. Roosens + Pol Gilmont; Van der Espt + H. Desmet; Guy Vinois + Englebienne; Van Bruaene + Devriendt; Bricoux + Van der Espt; Tremmery + Delbar

Combinatii recomandate: Stichelbout + Cattrysse + Janssen

Combinatii recomandate: Delbar + Cattrysse + Duray + M. Roosens

- Daniel Ceulebroeck: D. Matthys

- Daniel Labeeuw: Stichelbout, Cattrysse, Van Bruaene, Van Hasten, P. Bostyn, Emile Denys, Guy Vinois

- De Norre si Fiii: H. Desme

- Dr. Linsen: Janssen, Delbar de la Albert Metsaars

- Dubocage: Sion, Duray, Delbar, H. Desmet, Van Spitael, Pol Bostyn

- Duray Ecaussinnes: Bricoux, Sion

- Elie Nagels: Duray, Delbar, Horeman, Bricoux, Van Spitael

- Englebienne: Commines, Van Spitael, Van der Espt, Duray, M. Roosens

- G.Goosens: Fabry, Delbar, Vermejen, M. Desmet

- Guy Vinois: Degandt, Commines, H. Desmet, Van Bruaene, Labeeuw, O. Devriendt, Van der Espt, Cattrysse, M. Desmet, Delbar (linia lui `Ballon`)

H. Desmet (V. Espt + Van de Welde) + J. Matthys + Cattrysse

- Hector Berlangee: Delbar, Bricoux

- Heinz Fulgoni: M. Desmet, Stichelbout

- Jan Aarden: Delbar + Deggufroy

Janssen + H. Van Riel + Stichelbout + Gayskans

- Jokel Klaus: Dr. Linsen, Thei Hartogs, J. Aarden, Janssen

- Josef Lahner: Delbar, Janssen

- Louis Pepermans: Dorsan Naessens, Jacques Tournierm, Roger Vereecke, Raoul Van Spitael, H.Desmet, Van Hee, Gilbert Vandewegge, Adolf Santens, Fabry

- Lucien si Dirk Denore: Hector Desmet, Oscar Devriendt, Hector Berlangee

- Marcel Braakhuis: D. Ijzeren + `Sohn 131` (Aarden), `Oude Zwarte`, Van Hee, D.V.Hasten, Janssen

- Marcel Desmet: Stichelbout, O. Devriendt, Van Bruaene, Van der Espt, H. Desmet, Bricoux, Delbar

- Nestor Tremmery: Gourney, Vandevelde, Baclene, Bricoux

- Oscar Desmet: Deschamp Van Hasten, Roger Vereckee, Van Hee, Vermote, Cattrysse.

- Paul Gilmont: Van Bruaene, Albert Gorin, Oscar Devriendt, Van Tuyn, Caramine + Stichelbout + Stassart

- Peters (Germany): Janssen, Robert Venus

- Raoul Verstraete: Janssen, Robert Venus

- Raymund Hermes: Janssen, Aarden, Van Riel, Stichelbout

- Thei Hartogs: Janssen, Goosens

- Valere Desmet Matthys: H. Desmet, R. Verstraete, Gilbert, Devriendt, Coppens-Lombaerde

- Valonie French: Hansenne, Bricoux, Englebienne

- Van de Bosch: Van Riel + Janssen

- Van Hinault si Francois Christen: Delbar, Cattrysse, Van Spitael, Marc Roosens

- Willequet Bras: Nestor Tremmery, Hector Desmet, Fabry

- Willyman: Delbar, Cattrysse, Havenith, D. Matthys, Janssen



Cateva combinatii de porumbei care de-a lungul timpului au dat nastere la campioni:


1. D.V. Hasten + Huyskens Van Riel

2. Huyskens Van Riel + Van Hee

3. Hector Desmet + Cattrysse

4. M. Roosens + P. Bostyn

5. Cattrysse + Havenith

6. Guy Vinois + Cattrysse

7. Janssen + Van Spitael

8. Delbar + Cattrysse + Janssen

9. Stichelbout + Cattrysse + Janssen

10. M. Roosens + Van Spitael

11. M. Roosens + Van Hee

12. Delbar + Tremmery + M. Roosens

13. Van Hee + D. Matthys

14. Duray + Van Spitael

15. P. Bostyn + D. Matthys

16. Fabry + Huyskens Van Riel

17. D. Mattys + Delbar

18. Dordin + Sion

19. Stichelbout + Sion

20. D. Matthys + M. Roosens

21. Stichelbout + Janssen
5 Studiu asupra zborului porumbelului fondist
In general porumbelul de fond ignora grasimile; la el nu gasesti tesuturi abundente inutile, greutate moarta de dus, ci muschi de fier, corp tare ca piatra.
Penajul sau este des si suplu; in punctul in care marginea aripii atinge corpul este tare, strans, dand impresia ca exista acolo un lucru foarte rezistent, astfel ca marginea aripii este bine proportionata, subiectul pare foarte frumos adaptat.
Dl. Boel, eminentul conducator al Serviciului Laboratoarelor Aerodinamice de stat belgiene, a tinut o foarte frumoasa si interesanta conferinta asupra zborului porumbeilor, la 22 martie 1925, la Schaerbeek.
Dl. Boel s-a specializat in studiul zborului tuturor organismelor inaripate si este aparatorul calificat a unei teorii numita `mecanismul zborului natural`.
Dl. Boel nu se intereseaza numai de zborul porumbeilor ci si de tot ceea ce zboara: pasari, insecte etc.
Toate organismele zboara gratie rezistentei aerului si urmand legile care guverneaza fenomenele aerodinamice. Dl. Boel a ajuns la concluzia ca este posibil a mari viteza porumbelului taind partea dinapoi a aripii, intr-o anumita proportie. Pentru a spriji teza sa, el se bazeaza pe ceea ce intampla in aviatie.
Zborul vaslit al porumbelului, urmarind documentele aratate de D. Marey, se caracterizeaza printr-o apropiere mereu mai mare a penelor aripilor, pe o traiectorie, in forma de secera, la extremitarea aripilor. Acest zbor nu are nimic asemanator aceluia al micilor pasarele, de exemplu, nici chiar aceluia al avionului; s-ar putea spune ca el este cu totul particular porumbelului; este un zbor planat intrerupt si reinceput, prin intermitenta.
Acest zbor planat al porumbelului, care aluneca peste straturile de aer, fara a bate din aripi si care-i da posibilitatea sa prinda o anumita viteza, viteza care depinde, dupa dl. Boel, de suprafata aripilor si a greutatii sale, sau cum am mai spus, de raportul existent intre acesti doi factori; acest raport se numeste `sarcina unitara`.
`Sarcina unitara` a avionului este de obicei 10 si dl. Boel a evaluat-o intre 7 si 10 la porumbel, pentru ca lui ii este permis de a-si mari viteza, marire care poate sa atinga si 20-30%.
Iata calculul simplu care se face: `sarcina unitara` se obtine prin reducerea profunzimii aripii, stiut fiind ca fizic este imposibil de a-i mari anvergura. El consta in masurarea anvergurii si profunzimii aripii si multiplicarea cifrelor obtinute; se imparte apoi greutatea porumbelului prin produsul multiplicatiei in cauza.
Catul acestei impartiri trebuie sa fie intre 7 si 10; incercarile care au fost facute, pare-se, au dat deplina satisfactie.
Partea dinapoi a aripii unui porumbel fiind redusa (prin taiere) trebuie ca porumbelul sa faca un efort muscular sensibil mai mare pentru a se mentine in aer; bataia aripilor trebuie sa fie actionata mult mai rapid si inima este solicitata intr-o proportie sensibil mai mare.
Daca la avion aripile se pot micsora, nu acelasi lucru se intampla si la porumbel. Diminuand suprafata portanta a avionului si marind forta motorului, se fac progrese de viteza. Puterea motorului suplineste reducerea suprafetei portante. Dar, in ceea ce priveste porumbelul calator, trebuie sa se tina cont de `motorul` pe care acesta il poseda.
`Motorul` porumbelului are o capacitate X si este imposibil sa-l transformam. Inclin sa cred ca la cursele de viteza aplicatia procedeului domnului N. Boel poate da rezultate bune, cu cat timpul de zbor este mai redus.
Dar eu sunt sceptic in ceea ce priveste randamentul porumbelului intr-o cursa de fond, pentru ca `motorul` acestuia va fi incapabil sa reziste.
Considerand ca `motorul`, sau mai bine zis puterea porumbelului, nu poate fi sporita, ne dam seama ca consumul de energie trebuie sa fie proportional cu greutatea pe care acest `motor` o poate duce si oboseala care rezulta, proportionala cu timpul in care porumbelul zboara.
In concesinta, porumbeii cu schelet mare, carnosi si grasi, cu greutati inutile, ajung sa oboseasa mult mai repede, chiar daca sunt bine inzestrati din punct de vedere al simtului de orientare.
Ar fi deci locul, gandesc, de a cultiva porumbelul de fond, in sensul unei reduceri de volum si a osaturii. Nu trebuie sa se confunde, bineinteles, volumul osaturii cu puterea osaturii; exista o natura, dupa mine, intre dezvoltarea oaselor si grosimea lor, soliditatea lor.
Se da inca o importanta considerabila lungimii sternului, vazandu-se aici un avantaj marcant pentru porumbelul calator, cu cat sternul este mai lung. In aceste conditii, volumul corpului la porumbel va fi cu atat mai mare si natural, greutatea porumbelului creste, in aceeasi proportie.
Cand porumbelul zboara este constrans sa faca un efort in raport cu greutatea pe care trebuie sa o poarte, comparativ cu un alt concurent, de aceeasi valoare, dar mai usor care va depune un efort mai mic.


Valoarea sportiva a porumbelului nu pare a consta in volumul lui, aceasta greutate prea mare dovedindu-se a fi inutila. Am vazut porumbei cu miile, si printre atatia am putut examina porumbei buni de fond. In noua cazuri din zece ei aveau sternul mediu de marime; dar acesta era dur, solid (gros) in timp ce la alti porumbei sternul are o forma subtire, este iesit in afara, atunci cand este prea lung.
Imi place ca porumbelul sa fie bine netezit, mai bine zis ca sternul sa fie solid, neted, ca el sa vina pana aproape de oasele furculitei care trebuie sa fie pe cat posibil cat mai apropiate; este ceea ce numesc un porumbel bine format la spate si daca mai are un piept bun, plamani buni, o inima solida, muschi duri si bine antrenati, a mostenit o buna facultate de orientare, atunci exista sanse mari de a-l vedea reusind la fond.
Minimum de incarcatura, maximum de putere, antrenament si sange, acestea sunt conditiile de cautat pentru a obtine rezultate in cultura porumbelului de fond si in concursurile special organizate pentru el.
Multi amatori acorda o importanta mare bogatiei coloritului irisului. Mai de mult, porumbelul de Liege si Vervieres se distingea foarte usor de fratele sau de sange de la campie si din regiuniea din jurul Anvers-ului. Acesta avea ochiul putin colorat, de diverse nuante, mai pale; spre deosebire de primul care avea de obicei ochiul de nuanta bogata, inchisa, uniforma.
Cum in provincia Liege se organizau cu regularitate concursuri de fond care faceau senzatie la vremea respectiva, s-a dedus de aici ca porumbelul de fond trebuie sa aiba ochii maro, rosii, de culoare inchisa.
De atunci a trecut insa mult timp si astazi in provincia Liege se intalnesc porumbei cu ochi de toate nuantele. Iar acest lucru dovedeste clar ca nuanta irisului nu face obiectul clasificarii porumbelului voiajor.
Valoarea intrinseca a unui porumbel nu se judeca dupa coloritul irisului, nici dupa cercul de valoare; multora dintre cei mai buni porumbei calatori le lipseste inelul (cercul) de valoare. Adevarul este ca exista porumbei calatori buni cu ochi de toate nuantele si culorile. Nuanta lor, la fel ca si particularitatile care se intalnesc aici, nu sunt altceva decat caractere ale rasei.
Nuanta ochilor, inelul de valoare, dungile negre, ochiul tricolor, bicolor, uniform, nu au importanta decat in interiorul rasei. Este exact aceeasi situatie care se intalneste si la penaj: penele cu pete negre, punctele albe la ochi, tartita alba, trasele ruginii, unghiile negre sau albe, etc.
Acestea sunt marcile de fabrica, cum se spune in limbaj popular, mai bine zis, caractere ale rasei, in legatura cu cateva fenomene ereditare si care in timp pot dispare, persista, apare sau reapare.
Parerea mea este aceea ca este imposibil sa separam aceste caractere de chestiunea rasei.
Fiecare individ se naste cu structura sa ereditara. In consecinta, este periculos sa ne pronuntam asupra aparentelor si in ceea ce priveste porumbelul calator este imprudent sa ne pronuntam fara sa cunoastem nimic din istoria predecesorilor sai. Pe buna dreptate devine hazardant sa etichetam un porumbel la prima vedere.
Doar prin studiu continuu si cu ajutorul informatiilor culese din crescatorie, de la zboruri, despre reproductie ne putem pronunta daca porumbelul este rasa de fond sau de viteza.
Am vazut cativa porumbei slabi in aripa sau rau formati in spate, triumfand la curse lungi si castigand locuri de top, chiar in concursuri dure. Acestea sunt insa cazuri rare, dar care dovedesc ca sangele si rasa sunt factori de care trebuie sa tinem seama daca dorim sa obtinem succese in concursuri.
Creierul porumbelului ii este tot atat de indispensabil ca si muschii, aripile, inima, plamanii.
La porumbelul de fond am aratat care sunt indiciile care il diferentiaza de porumbelul de viteza. Vreau sa arat acum care sunt acelea care il caracterizeaza pe porumbelul de viteza. De obiecei cand porumbelul de viteza revine de la zbor el soseste ca un bolid, facandu-ne sa ne gandim la un sprinteur. Daca porumbelul a luat inaltime, coboara ca o ghiulea, cazand drept pe trapa de intrare a volierei si intra imediat; s-ar spune ca este grabit sa sfarseasca cat mai repede cursa. Tot la porumbelul de viteza este de remarcat ca efortul pe care il poate depune este mai mic. Iar cand vantul sufla din fata porumbelul zboara mai incet, mai greu chiar, lasand impresia ca nu mai rezista.
Acest lucru se poate observa cu usurinta, pentru ca porumbelul de viteza nu are rezervorul de energie pe care il poseda porumbelul de fond. In general porumbelul de viteza este mai limfatic (cu muschi moi), mai moale si mai greu ca celalalt. De asemenea este mai putin rezistent. El suporta mai putin schimbarile brusce de temperatura decat porumbelul de fond. Dealtfel iernile aspre sunt o ocazie sigura de a judeca rezistenta porumbelului de fond, comparativ cu a celui de viteza. In general rasele de viteza sunt mai usor contaminate si in numar mai mare de catre boli decat rasele de fond.
Examenul minutios al penajului este si el edificator: porumbelul de viteza este mai sarac la penaj, in special in ceea ce priveste aripa. Despre acest subiect am scris in `Le Messager Colombophile`, in data de 25 ianuarie 1925, atunci cand am fost de acord cu Dr. Bricoux care spunea: `Partea dinapoi a aripii putin profunda, poate fi un factor de accelerare a vitezei, pe mici parcursuri; dar pe parcursuri lungi si severe, lucrul imi pare paradoxal, stiut fiind ca ar trebui un motor de o putere mult mai mare, pentru a actiona bataia aerului si pentru a trage, totodata, greutatea moarta`.
Marii crescatori care cultiva rase bune de fond, indeparteaza, prin selectie, toate subiectele la care se constata o diminuare prea pronuntata a penajului partii dinapoi a aripii. Ar fi curios sa stim daca aceste pasari care se indeparteaza au fost in prealabil incercate la viteza si ce rezultate au avut?

In concluzie, problema zborului natural si a zborului porumbelului, in particular, este in stricta dependenta de mai multi factori.
6 Reproductie voiajori
Alegerea reproducătorilor


in conceptia lui Pierre Dordin

Calităţile şi defectele sunt în mod esenţial ereditare, valoarea unei colonii depinde de cea a reproducătorilor săi.
Un bun reproducător provine întotdeauna:
1). dintr-o linie de învingători în curse;
2). dintr-o linie cu constituţie fizică impecabilă;

a). Învingătorii în curse:
Sunt porumbeii care câştigă în competiţiile sportive dure deoarece caracteristicile lor fizice şi mentale sunt superioare de cele ale celorlalţi concurenţi. Aşadar, nu există aici întrebări de ce porumbeii se clasează în concursurile de viteză, sau calitatea managerului este mai importantă decât a porumbeilor?
O linie de învingători este o familie care oferă numeroşi porumbei - as pe distanţe lungi în condiţiile prezentate de mai sus.
b). Constituţia:
Printre liniile de învingători, alegerea reproducătorilor trebuie să se bazeze pe aceia la care constituţia este solidă: osatură fermă, gabarit peste medie, musculatură suficientă dar nu în exces, penaj mătăsos şi suplu, aripa şi suprafaţa portantă bine proporţionate, echilibru perfect.
Printre porumbeii sănătoşi, trebuie să ţinem cont de frumuseţe, de culoarea penajului şi a ochilor, de expresia privirii, de semeţia portului. Aceste mici calităţi fac din ei nu numai o pasăre impecabilă în mâini, dar şi plăcută la privit.
c). De ce gabarit peste medie ?
Noi nu avem vreo idee preconcepută referitor la acest subiect, dar daca detinem doi porumbei de origini asemănătoare, iar cel de talie mai mica este mai bun decât cel puternic, preferăm să îl conservăm pe cel mic. Afirmaţia noastră este totuşi categorică: nu o facem neînsemnată. Dacă asupra a 200 de porumbei din columbăria nostră, de exemplu, de origine asemănătoare, aplicăm aceeaşi grilă de selectie, notăm că 100 dintre ei sunt peste medie şi 100 sub medie, după încercarea coşului pe distanţe considerabile, atunci din 100 cei mai buni, 75 vor fi puternici şi 25 de talie mica.
“Vila Răbdării” este compusă din porumbei care respectă aceste proporţii: 75% puternici şi 25% sub medie.

De ce penaj suplu şi nu aripă suplă ?
Aripa suplă este desigur o calitate; ea era totdeauna apreciată de dr. Bricoux, a cărui suşă “dădea aripa”. Noi suntem mai puţin categorici decât dr. Bricoux. Pentru noi, unii porumbei hipernervoşi nu dau aripa. Aceia care sunt sfioşi - pentru a nu spune sălbatici - bat în retragere.
Adesea am întâlnit porumbei asemănători care erau mari aşi ai curselor de fond. Din contră, ceea ce n-am văzut niciodată, este un porumbel-as care să aibă un penaj sărăcăcios.
De ce nu musculatură în exces ?
Porumbeii rotunzi ca un ou, de forma unei pere, aşa cum îi plăceau lui dr. Bricoux, sunt foarte amăgitori în mâini. Am avut câţiva asemănători; printre ei erau câţiva mici porumbei excelenţi. Dar porumbeii prea constituiţi nu pot fi rotunzi pentru că au muşchii prea grei, ei sunt prea grei. Greutatea pe care trebuie să o poarte este obositoare.
Majoritatea porumbeilor buni îi găsim printre cei cu gabarit peste medie, cu muşchi lungi, nu prea grei, nervoşi. Ei sunt acei neobosiţi zburatori pe care îi căutăm.
Stabilitatea în succes
“Stelele căzătoare” sunt amatorii care înregistrează rezultate extraordinare de-a lungul unui an sau a mai mulţi ani consecutivi, succes care durează atâta timp cât durează porumbeii pe care ei îi posedă. Atunci când aceşti porumbei au dispărut, sau au îmbătrânit, nu mai rămâne cu nimic. Steaua lor norocoasa a dispărut. Există totusi un mare pericol în a introduce în crescatorie subiecte dintr-o alta colonie pentru că dacă proprietarul acestor porumbei nu ştie să se menţină cu crescătoria sa, el nu va putea revigora nici colonia altora.
Cea mai mare calitate a unei suşe este aceea care permite continuitatea în succes.

Pentru a face o bună achiziţie
Este de preferat să cumpărăm un porumbel mai puţin voiajor, numai să fie bine constituit, şi care să provină dintr-o linie bună de lungi curieri, mai curând decât a introduce un porumbel as la zbor, născut printr-un hazard fericit într-o colonie a cărei reputaţie dispare în acelaşi timp cu dispariţia unicului său porumbel-as.
Un porumbel-as, unic în linia sa, nu va da niciodată ceva bun.